Pentru cei aflati in Berlin vara aceasta exista oportunitatea de a intelege si patrunde viata orasului in esenta ei, cu sprijinul oamenilor lipsiti de adapost. O experienta unica de a intelege evolutia mediului urban, de a privi prin ochii celor ce au trait nemijlocit transformarile cadrului natural si construit deopotriva si necesitatile din punct de vedere social, arhitectural si urbanistic, in scopul unui viitor dedicat durabilitatii si cresterii calitatii vietii.
In acest scop, au aparut micile excursii ghidate Querstadtein, prin intermediul carora foști și actuali oameni fără locuinta isi impartasesc povestile, isi prezinta adaposturile si al caror puls vibreaza la unison cu atmosfera strazilor, piețelor și parcurilor din Berlin.
Un articol de Melisa Chávez Moreno:
La prima vedere, conceptul de tur nu descrie neaparat cel mai bine ceea ce Querstadtein ofera. Un accent pus pe problema persoanelor fara adapost, evitand oportunitatile voyeuristice, sugereaza in esenta o confruntare. In primul rand, se ofera experienta igienizata a unui tur ghidat tipic unde locuri frumoase sunt luate cu asalt de turisti, ascunzand o imagine a vietii cotiediene a orasului si locuitorilor sai. In al doilea rand, si cel mai important, reprezinta o provocare adusa atitudinii noastre zilnice fata de oamenii “nedoriti” și saracia urbane.
Care sunt acțiunile noastre, inacțiunile și ipotezele cu privire la aceste probleme? Inspirati de initiative similare in orase precum Copenhaga și Londra, Querstadtein are ca scop informarea cu privire la lipsa de adapost în Berlin, punand in opozitie prejudecati si imbogatind perspectiva asupra spațiilor publice. Toate acestea, in timpul unei plimbari, ascultand povestile persoanelor care au cochetat deja cu traiul pe strazi.
Carsten Voss este numele ghidului nostru prin localitatea Schöneberg. Anterior fără adăpost, el spune vizitatori propria poveste. Fost director al unui renumit târg de modă, Carsten a ajuns in strada in urma undei descente spirale de epuizare si depresie. Povestile lui descriu la diferite niveluri larga panorama a persoanelor fara locuinta din Berlin. Aceste istorisiri dezvaluie, în special, contraste intre diferite locuri în Schöneberg, o zonă în care a trăit și s-a mutat în ambele faze ale vieții sale.
Harta unei retele cuprinzand diferite centre de ajutor in Berlin
In Berlin, nemtii fara locuinta pot sa isi inregistreze oficial situatia in care se afla. Acest lucru le confera un ID special care le da dreptul sa primeasca diferite servicii gratuite precum mancare, adapost, consiliere, o adresa postala etc. Si totusi multi oameni raman neinregistrati, adesea prin proprie alegere. Conform lui Carsten, Berlinul este o destinatie buna pentru persoanele fara adapost deoarece ajutorul social este satisfacator, iar gradul de toleranta, ridicat. Schöneberg, in ciuda aparentei burgheze a cladirilor si parcurilor sale inverzite, are o traditie de preocupare sociala. Carsten a mentionat, ca exemplu, ca o parte din primele miscari organizate ale fostului Berlin de Vest au avut loc in cartierul vecin la sfarsitul anilor ’60.
Folosirea si creditul spatiilor publice. Nollendorf Platz Berlin via Flickr
Turul orasului arata felul in care anumite locuri sunt percepute si folosite de oamrnii fara adapost. Totodata, subliniaza contrastele cu alte zone apropiate ale Schöneberg si cartiere invecinate, unele mai dure decat altele. Carsten explica explains it is possible to tell how affected the homeless are or how long they’ve been living on the streets depending on where they move. Anumite locuri sunt descrise in detaliu pentru a arata ce determina un loc potrivit pentru intalniri, dormit sau facut de bani. Statiile de transport public permit socializarea, ceea ce transforma statia Nollendorf Platz un loc animat pentru intalniri. Cateva magazine de noapte aproapiate de statie si un supermarket din statia Banhof Zoo sunt cruciale pentru a face bani din reciclarea de sticle goale. Biserica Mathias ofera mancare gratis celor cu un ID valid, iar parcul Victoria Luise este un punct dragut, calm, pentru socializare.
O viata de fantoma, Photo: Sally Olech
Pe parcursul turului, Carsten clarificat unele stereotipuri tipice privind persoanele fara adapost. Nu toate au probleme de natura mentala, vicii sau arata extrem de neglijati. Uneori, motivele pentru care traiesc pe strazi sunt la fel de speciale precum povestea lui Carsten. Carsten a mentionat atitudini comune de disconfort fata de persoanele fara adapost. De exemplu, cum este mai bine ca cersetorii sa foloseasca un recipient de monede pentru ca oamenii să evite contactul cat mai mult posibil. De-a lungul turului, experiențele lui Carsten au vorbit in diverse feluri despre izolarea si anonimatul la care, persoanele fara casa, sunt expuse. Probabil din aceste motive, Carsten ne-a sugerat sa nu evitam contactul vizual cu cei care locuiesc pe strada deoarece nu exista sentiment mai rau decat a te simti invizibil.
Autor: Melisa Chávez Moreno, localizata in Berlin, este specialist in legislatia oraselor si se ocupa cu documentarea initiativelor urbane la We Are Performers.
Un articol publicat in limba romana cu acordul ThisBigCity. Varianta originala: Micro-Geographies of Homelessness.